Doar o mica revelatie...

Nu, nu sunt descoperitorul Americii si nici macar al inghetatei pe bat. Ba chiar mai mult, o sa par demodat foarte atunci cand cititorul va afla despre cine vreau sa vorbesc. Se presupune insa ca daca esti "obsedat" de ceva  trebuie sa iti versi naduful ca sa te mai racoresti. Si unde putea fi un loc mai bun pentru asa ceva daca nu pe minunatul meu blog?


Mda, cum sa va spun eu....acum vreo 2 saptamani imi tot fredonam in minte o melodie de care nu mai scapam. Cred ca stiti cum e, devine chiar enervant la un moment dat. Te culci, in capul tau orchestra canta, te scoli, instrumentistii sunt in continuare la posturile lor, te duci la munca, sefu' iti traseaza niste sarcini tampite iar band-ul ala din capul tau te toaca in continuare. Pana cand iti spui nervos (tot in cap) "ba frate, da' ce piesa e asta ca m-a tampit, nu se mai poate asa, trebuie sa o ascult de vreo 3 ori undeva si sa scap". Inchipuiti-va ca exact asa mi-am zis chiar eu. Mai mult, nici macar nu era vreo piesa de metale grele sau macar vreuna d'aia de-a lui Windy, nuuuuu, nimic din toate astea! Era o melodie pe care o stiam de cand eram mic kinder cu surprize si mergeam cu mamica de mana la plaja sa ascultam Radio Vacanta (mama ce viata linistita aveam...si in ce hal s-a dezvoltat in continuare...grrrr). Iar la Radio ala...Vacanta, canta intr-o vara o tanti care ma fascina....Ba frate, da' canta nu gluma, in straineza nu in romana, of course, ca nea Nicu inca ne mai lasa putin he he.
In cele din urma am crescut si am inceput sa ma dau si eu smecher ca nah, ascult metale si alte rautati. Nu prea dadea bine sa am trupa de rock si sa ascult muzica de Radio Vacanta din 80, nu? Sau ma rog, atat putea sa gandeasca un gaozar de 15 ani...Intre timp am crescut si mai mare iar muzica a inceput sa insemne si altceva pentru mine. Sigur ca si metalul la fel. Intelegeam, odata cu trecerea timpului ca nu sunt neaparat rocker, ci un om care trebuie sa inteleaga si sa aprecieze TOATA muzica de calitate, daca vrea sa se laude ca mai si creaza din cand in cand. Da, rock-ul imi place in continuare cel mai mult, insa muzica e o oala mare in care fierb si rock-ul si funky-ul si chiar disco-ul din anii 80.
Exact! Aici vroiam sa ajung, la disco-ul din 80. Pentru ca nu cu rock-ul ci cu acel disco am crescut. Disco-ul ala facut cu chitari, cu bass, cu tobe de-adevaratelea, cu oameni care stiau sa cante. E o mare mixtura aici, pentru ca oameni din rock faceau si piese de disco pe atunci, si le faceau bine. Iar intr-unul dintre acei ani minunati, nea Jeff Lynne de la Electric Light Orchestra s-a gandit ca ar fi bine sa se bage si in muzica de film. Si bine a facut, pentru ca el, impreuna cu un alt monstru sacru, Olivia Newton John, au salvat un film slabut de altfel, cu un cantec care a ramas comentat pe Youtube chiar si in ziua de azi, dupa 30 de ani! Da...Xanadu...hai radeti acum in cor....insa asta era piesa care ma obsedase atat. Eu voi ramane in continuare impasibil si hipnotizat de glamour-kitch-ul acelui video, fenomen pe care nu mi-l explic dar care ma fascineaza efectiv. Am vazut de altfel multe comentarii de pe la oameni, care spun de asemenea ca piesa aia si clipul au ceva hipnotic. Nu are rost insa sa analizez asta acum, ci doar sa continui sa ma mir ca dupa ce m-am saturat de ascultat Xanadu (adica de vreo 80 de ori) am descoperit ca tanti aia frumoasa rau inca mai canta excelent, iar la 61 de ani arata ca la 40 cel mult. Si ce concert marfa a avut ea la Sydney dar si ce orchestra meseriasa. Boala nu alta, chiar Orchestra Simfonica din orasul ala pe care unii il confunda cu capitala continentului. Tanti merita toti banii, pentru ca e cat se poate de "alive". Ok, si altii canta la 61 de ani, dar ca niste epave. Iar nea Jeff Lynne e culmea, la fel de fresh si acum, l-am vazut si pe el live, intr-un concert in 2008. ELO este de altfel o alta trupa pe care am redescoperit-o.
Ce naiba au mancat astia fratilor, daca nu muzica pe paine? Ma intreb cati dintre "discarii" de 2 lei de azi gen "La Roux" (bleah) vor ramane macar 2-3 ani pe undeva pe acolo? Discari actuali, cu chitari, bass-uri si tobe facute din sample-uri...nah, ne modernizam nu?

Hai ca am absentat eu, da' si cand am scris am scris ha ha. O sa pun un link meserias rau, nu de la Xanadu, ci de la Physical, unplugged de la Sydney Royal Philarmonik. Din pacate, trebuie accesat pentru ca ala de a urcat clipu' a dat request sa fie fara "embed" si nu pot sa il pun direct pe blog. Dar credeti-ma ca merita. A existat viata si inainte de noi -))) si inca ce viata! http://www.youtube.com/watch?v=uWwzPoG3Z6w