Noi suntem super tari....pe net! GSP.ro este plin de comentarii furibunde la adresa echipelor romanesti, dupa senzationala seara de zero puncte din Europa League.
"Nu il mai dati pe Gigi la TV, nu mai sustineti mafia din fotbal, scoateti in evidenta valorile noastre, nu pe conducatorii corupti" sunt doar cateva din doleantele iubitorului de fotbal de la noi. Si iata cum, usor usor, ne fixam atat de bine intr-un blestemat de cerc vicios. Ok, nu mai vrem sa le vedem fetele la tv, nici lui, nici celuilalt, nici celorlalti. Nici nu vrem sa mai citim despre ei in ziare, sau pe net.
Si iata acum si ironia: 400 si ceva de vizualizari si comentarii pentru ca papagalul a mai croncanit ceva soios. Pe de alta parte, nici macar 15 comentarii pentru ca HCM Constanta face intr-adevar performanta si bate trei meciuri la rand in Champions League, fiind extrem de aproape sa treaca de grupe pentru prima oara in istorie.
Stop!! Gresesc eu? Unde e eroarea? Am visat, sau parca toti ne doream sa citim despre performanta si nu despre "free gigi"? Cum se face atunci ca tot NOI cascam gura ca niste papagali ce suntem la tot ce debiteaza papagalul sef? Nu cumva ne place chestia asta? Nu cumva noi chiar nu vrem vreo performanta, pentru ca in cazul ala va trebui sa facem un exercitiu care nu ne e firesc, adica sa vorbim frumos si sa fim in armonie unii cu altii?
Suntem prea stresati la munca? Avem necazuri cu nevasta pe-acasa? Nu-i nimic...o portie de energie negativa dupa ce cascam 10 minute gura la jiji si apoi, frustrarea descarcata pe net! Aaaaaa, ce bine e, nu? Acum parca - parca suntem in mediul nostru propice...Ce? A mai spus ceva si borcea??? Ia sa postez eu..."baaaaa borcea in MM si in PM!!!! M....eeeeeee!!!!" O, daaaa....mmmm, m-am mai linistit putin. Ce scrie aici, HCM a invins la Salonic? Aha, bravo....da' parca prea e liniste, as cam avea chef sa injur...si pe astia trebuie doar sa ii felicit....nu, nu postez nimic aici....da' uite ce a mai zis m....stul ala de mitica!!! Arrrrrrrr!!!!! Forget HCM!! We are busy here! "M....EEEEE MITICAAA!!! Ne-am saturat de voi, nu vrem sa mai citim de voi, vrem performanta, nu mafie"........sau.....asta vrem?
Intre timp, cei carora deliberat le-am scris numele cu litere mici, dorm linistiti....iar noi, nu FNI, veghem pentru linistea lor. Chiar pe bune, noi veghem, pentru ca in timp ce ei dorm, noi stam treji in timpul noptii sa postam pe net impotriva lor. De fapt, PENTRU ei....pentru ca rating-ul nu cunoaste termeni gen "pro sau contra", ci doar cantitati de vizualizari si comentarii.
Poate ca ar trebui sa ne culcam si noi linistiti intr-o noapte, fara ei in casele noastre, fara acel click blestemat catre articolele cu ei, iar a doua zi sa constatam in sfarsit fericiti ca HCM a avut 500 de vizualizari, iar jiji vreo 3. Voi chiar nu mai vreti sa dormiti bine din nou?
joi, 5 noiembrie 2009
marți, 3 noiembrie 2009
Doar o mica revelatie...
Nu, nu sunt descoperitorul Americii si nici macar al inghetatei pe bat. Ba chiar mai mult, o sa par demodat foarte atunci cand cititorul va afla despre cine vreau sa vorbesc. Se presupune insa ca daca esti "obsedat" de ceva trebuie sa iti versi naduful ca sa te mai racoresti. Si unde putea fi un loc mai bun pentru asa ceva daca nu pe minunatul meu blog?
Mda, cum sa va spun eu....acum vreo 2 saptamani imi tot fredonam in minte o melodie de care nu mai scapam. Cred ca stiti cum e, devine chiar enervant la un moment dat. Te culci, in capul tau orchestra canta, te scoli, instrumentistii sunt in continuare la posturile lor, te duci la munca, sefu' iti traseaza niste sarcini tampite iar band-ul ala din capul tau te toaca in continuare. Pana cand iti spui nervos (tot in cap) "ba frate, da' ce piesa e asta ca m-a tampit, nu se mai poate asa, trebuie sa o ascult de vreo 3 ori undeva si sa scap". Inchipuiti-va ca exact asa mi-am zis chiar eu. Mai mult, nici macar nu era vreo piesa de metale grele sau macar vreuna d'aia de-a lui Windy, nuuuuu, nimic din toate astea! Era o melodie pe care o stiam de cand eram mic kinder cu surprize si mergeam cu mamica de mana la plaja sa ascultam Radio Vacanta (mama ce viata linistita aveam...si in ce hal s-a dezvoltat in continuare...grrrr). Iar la Radio ala...Vacanta, canta intr-o vara o tanti care ma fascina....Ba frate, da' canta nu gluma, in straineza nu in romana, of course, ca nea Nicu inca ne mai lasa putin he he.
In cele din urma am crescut si am inceput sa ma dau si eu smecher ca nah, ascult metale si alte rautati. Nu prea dadea bine sa am trupa de rock si sa ascult muzica de Radio Vacanta din 80, nu? Sau ma rog, atat putea sa gandeasca un gaozar de 15 ani...Intre timp am crescut si mai mare iar muzica a inceput sa insemne si altceva pentru mine. Sigur ca si metalul la fel. Intelegeam, odata cu trecerea timpului ca nu sunt neaparat rocker, ci un om care trebuie sa inteleaga si sa aprecieze TOATA muzica de calitate, daca vrea sa se laude ca mai si creaza din cand in cand. Da, rock-ul imi place in continuare cel mai mult, insa muzica e o oala mare in care fierb si rock-ul si funky-ul si chiar disco-ul din anii 80.
Exact! Aici vroiam sa ajung, la disco-ul din 80. Pentru ca nu cu rock-ul ci cu acel disco am crescut. Disco-ul ala facut cu chitari, cu bass, cu tobe de-adevaratelea, cu oameni care stiau sa cante. E o mare mixtura aici, pentru ca oameni din rock faceau si piese de disco pe atunci, si le faceau bine. Iar intr-unul dintre acei ani minunati, nea Jeff Lynne de la Electric Light Orchestra s-a gandit ca ar fi bine sa se bage si in muzica de film. Si bine a facut, pentru ca el, impreuna cu un alt monstru sacru, Olivia Newton John, au salvat un film slabut de altfel, cu un cantec care a ramas comentat pe Youtube chiar si in ziua de azi, dupa 30 de ani! Da...Xanadu...hai radeti acum in cor....insa asta era piesa care ma obsedase atat. Eu voi ramane in continuare impasibil si hipnotizat de glamour-kitch-ul acelui video, fenomen pe care nu mi-l explic dar care ma fascineaza efectiv. Am vazut de altfel multe comentarii de pe la oameni, care spun de asemenea ca piesa aia si clipul au ceva hipnotic. Nu are rost insa sa analizez asta acum, ci doar sa continui sa ma mir ca dupa ce m-am saturat de ascultat Xanadu (adica de vreo 80 de ori) am descoperit ca tanti aia frumoasa rau inca mai canta excelent, iar la 61 de ani arata ca la 40 cel mult. Si ce concert marfa a avut ea la Sydney dar si ce orchestra meseriasa. Boala nu alta, chiar Orchestra Simfonica din orasul ala pe care unii il confunda cu capitala continentului. Tanti merita toti banii, pentru ca e cat se poate de "alive". Ok, si altii canta la 61 de ani, dar ca niste epave. Iar nea Jeff Lynne e culmea, la fel de fresh si acum, l-am vazut si pe el live, intr-un concert in 2008. ELO este de altfel o alta trupa pe care am redescoperit-o.
Ce naiba au mancat astia fratilor, daca nu muzica pe paine? Ma intreb cati dintre "discarii" de 2 lei de azi gen "La Roux" (bleah) vor ramane macar 2-3 ani pe undeva pe acolo? Discari actuali, cu chitari, bass-uri si tobe facute din sample-uri...nah, ne modernizam nu?
Hai ca am absentat eu, da' si cand am scris am scris ha ha. O sa pun un link meserias rau, nu de la Xanadu, ci de la Physical, unplugged de la Sydney Royal Philarmonik. Din pacate, trebuie accesat pentru ca ala de a urcat clipu' a dat request sa fie fara "embed" si nu pot sa il pun direct pe blog. Dar credeti-ma ca merita. A existat viata si inainte de noi -))) si inca ce viata! http://www.youtube.com/watch?v=uWwzPoG3Z6w
Mda, cum sa va spun eu....acum vreo 2 saptamani imi tot fredonam in minte o melodie de care nu mai scapam. Cred ca stiti cum e, devine chiar enervant la un moment dat. Te culci, in capul tau orchestra canta, te scoli, instrumentistii sunt in continuare la posturile lor, te duci la munca, sefu' iti traseaza niste sarcini tampite iar band-ul ala din capul tau te toaca in continuare. Pana cand iti spui nervos (tot in cap) "ba frate, da' ce piesa e asta ca m-a tampit, nu se mai poate asa, trebuie sa o ascult de vreo 3 ori undeva si sa scap". Inchipuiti-va ca exact asa mi-am zis chiar eu. Mai mult, nici macar nu era vreo piesa de metale grele sau macar vreuna d'aia de-a lui Windy, nuuuuu, nimic din toate astea! Era o melodie pe care o stiam de cand eram mic kinder cu surprize si mergeam cu mamica de mana la plaja sa ascultam Radio Vacanta (mama ce viata linistita aveam...si in ce hal s-a dezvoltat in continuare...grrrr). Iar la Radio ala...Vacanta, canta intr-o vara o tanti care ma fascina....Ba frate, da' canta nu gluma, in straineza nu in romana, of course, ca nea Nicu inca ne mai lasa putin he he.
In cele din urma am crescut si am inceput sa ma dau si eu smecher ca nah, ascult metale si alte rautati. Nu prea dadea bine sa am trupa de rock si sa ascult muzica de Radio Vacanta din 80, nu? Sau ma rog, atat putea sa gandeasca un gaozar de 15 ani...Intre timp am crescut si mai mare iar muzica a inceput sa insemne si altceva pentru mine. Sigur ca si metalul la fel. Intelegeam, odata cu trecerea timpului ca nu sunt neaparat rocker, ci un om care trebuie sa inteleaga si sa aprecieze TOATA muzica de calitate, daca vrea sa se laude ca mai si creaza din cand in cand. Da, rock-ul imi place in continuare cel mai mult, insa muzica e o oala mare in care fierb si rock-ul si funky-ul si chiar disco-ul din anii 80.
Exact! Aici vroiam sa ajung, la disco-ul din 80. Pentru ca nu cu rock-ul ci cu acel disco am crescut. Disco-ul ala facut cu chitari, cu bass, cu tobe de-adevaratelea, cu oameni care stiau sa cante. E o mare mixtura aici, pentru ca oameni din rock faceau si piese de disco pe atunci, si le faceau bine. Iar intr-unul dintre acei ani minunati, nea Jeff Lynne de la Electric Light Orchestra s-a gandit ca ar fi bine sa se bage si in muzica de film. Si bine a facut, pentru ca el, impreuna cu un alt monstru sacru, Olivia Newton John, au salvat un film slabut de altfel, cu un cantec care a ramas comentat pe Youtube chiar si in ziua de azi, dupa 30 de ani! Da...Xanadu...hai radeti acum in cor....insa asta era piesa care ma obsedase atat. Eu voi ramane in continuare impasibil si hipnotizat de glamour-kitch-ul acelui video, fenomen pe care nu mi-l explic dar care ma fascineaza efectiv. Am vazut de altfel multe comentarii de pe la oameni, care spun de asemenea ca piesa aia si clipul au ceva hipnotic. Nu are rost insa sa analizez asta acum, ci doar sa continui sa ma mir ca dupa ce m-am saturat de ascultat Xanadu (adica de vreo 80 de ori) am descoperit ca tanti aia frumoasa rau inca mai canta excelent, iar la 61 de ani arata ca la 40 cel mult. Si ce concert marfa a avut ea la Sydney dar si ce orchestra meseriasa. Boala nu alta, chiar Orchestra Simfonica din orasul ala pe care unii il confunda cu capitala continentului. Tanti merita toti banii, pentru ca e cat se poate de "alive". Ok, si altii canta la 61 de ani, dar ca niste epave. Iar nea Jeff Lynne e culmea, la fel de fresh si acum, l-am vazut si pe el live, intr-un concert in 2008. ELO este de altfel o alta trupa pe care am redescoperit-o.
Ce naiba au mancat astia fratilor, daca nu muzica pe paine? Ma intreb cati dintre "discarii" de 2 lei de azi gen "La Roux" (bleah) vor ramane macar 2-3 ani pe undeva pe acolo? Discari actuali, cu chitari, bass-uri si tobe facute din sample-uri...nah, ne modernizam nu?
Hai ca am absentat eu, da' si cand am scris am scris ha ha. O sa pun un link meserias rau, nu de la Xanadu, ci de la Physical, unplugged de la Sydney Royal Philarmonik. Din pacate, trebuie accesat pentru ca ala de a urcat clipu' a dat request sa fie fara "embed" si nu pot sa il pun direct pe blog. Dar credeti-ma ca merita. A existat viata si inainte de noi -))) si inca ce viata! http://www.youtube.com/watch?v=uWwzPoG3Z6w
sâmbătă, 10 octombrie 2009
miercuri, 30 septembrie 2009
Hai ca i-am dat drumul!
Hai ca i-am dat drumul, asa cum spune autorul si in titlu. Ca eu nu aveam blog si nah, sufeream. Ca o fi bine, ca n-o fi bine, aici o sa pun eu tot ceea ce mintea mea (nu foarte frumoasa) va lucra in timpul zilei si, mai ales, al noptii.
Nu stiu ce m-a impins sa creez acest blog, insa stiu ca imi plac foarte mult cateva din cele pe care le-am citit pana acum. Adica blogurile unor prieteni. Windysoul, esti pe primul loc tata in preferintele mele, stai linistit. Ai si link eeeee....
Cateva precizari:
1. Eu nu o sa pretind niciodata, dar niciodata pe acest minunat blog, ca detin adevarul absolut. Eu voi emite exclusiv pareri personale. Pareri, nu reguli batute in cuie. Spun asta acum, pentru ca atunci cand voi scrie despre un anumit subiect sa nu mai fie nevoie sa spun "parerea mea este ca Mike Patton este cel mai carismatic frontman in viata" ci doar "Mike Patton este cel mai carismatic frontman in viata". Prin urmare, cei care vor citi o asemenea fraza vor sti ca aia este doar parerea mea. Liber la contra argumente!!! YEEEYYY!! Asta nu inseamna ca eu nu voi incerca sa imi sustin in continuare parerea he he...dar daca voi primi o replica pe care "nu o voi putea refuza" desigur ca ma voi recunoaste, in spiritul fair play-ului, in(con)vins.
2. Daca vreodata blogul meu va ajunge cat de cat cunoscut, in asa fel incat lumea sa comenteze vis a vis de ceea ce debitez eu, sper sa nu devenim mai seriosi decat este cazul. Nu ma voi certa, nu voi raspunde la ironii grosolane (pe cele fine si cu gust le voi aprecia mereu) si nu voi face politica. Voi scrie despre politica doar la modul ironic si de altfel, sper, cat mai putin sau deloc.
Acestea fiind spuse, sau scrise, ma declar multumit de prima mea postare de blog si imi urez o noapte buna leganat de FNM si "Reunited", o piesa speciala, pe care am vazut-o si pe viu, la Bucuresti.
Nu stiu ce m-a impins sa creez acest blog, insa stiu ca imi plac foarte mult cateva din cele pe care le-am citit pana acum. Adica blogurile unor prieteni. Windysoul, esti pe primul loc tata in preferintele mele, stai linistit. Ai si link eeeee....
Cateva precizari:
1. Eu nu o sa pretind niciodata, dar niciodata pe acest minunat blog, ca detin adevarul absolut. Eu voi emite exclusiv pareri personale. Pareri, nu reguli batute in cuie. Spun asta acum, pentru ca atunci cand voi scrie despre un anumit subiect sa nu mai fie nevoie sa spun "parerea mea este ca Mike Patton este cel mai carismatic frontman in viata" ci doar "Mike Patton este cel mai carismatic frontman in viata". Prin urmare, cei care vor citi o asemenea fraza vor sti ca aia este doar parerea mea. Liber la contra argumente!!! YEEEYYY!! Asta nu inseamna ca eu nu voi incerca sa imi sustin in continuare parerea he he...dar daca voi primi o replica pe care "nu o voi putea refuza" desigur ca ma voi recunoaste, in spiritul fair play-ului, in(con)vins.
2. Daca vreodata blogul meu va ajunge cat de cat cunoscut, in asa fel incat lumea sa comenteze vis a vis de ceea ce debitez eu, sper sa nu devenim mai seriosi decat este cazul. Nu ma voi certa, nu voi raspunde la ironii grosolane (pe cele fine si cu gust le voi aprecia mereu) si nu voi face politica. Voi scrie despre politica doar la modul ironic si de altfel, sper, cat mai putin sau deloc.
Acestea fiind spuse, sau scrise, ma declar multumit de prima mea postare de blog si imi urez o noapte buna leganat de FNM si "Reunited", o piesa speciala, pe care am vazut-o si pe viu, la Bucuresti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
